pirchițói, pirchițói, s.m. (reg.) bărbătușul bibilicii. Vezi definitia »

forostoí vb. IV (reg.) 1. (despre obiecte) a uni, a lipi, a închega. 2. (refl.; despre fier) a se întări, a se căli. 3. (refl.; despre răni, fracturi, boli) a se vindeca, a se închide, a se cicatriza. Vezi definitia »

șopoí, șopoiésc, vb. IV (reg.) a șopti; (refl.) a discuta în șoaptă. Vezi definitia »

spoí (-oésc, -ít), vb. – 1. A vărui, a da cu var pereții. – 2. A cositori, a acoperi un vas cu un metal protector. – 3. A mîzgăli, a boi, a unge, a mînji. – 4. (Refl.) A se boi, a se farda, a se sulemeni. – 5. (Refl.) A se cizela, a se rafina, a se civiliza. Sl. spoiti „a lipi” (Cihac, II, 358; Conev 63), cf. sb. spojiti „a cositori”. – Der. spoială, s. f. (văruit, spoit; cositorit; superficialitate, lustru fără consistență); spoi, s. n. (fard, pictură); spoit, s. n. (văruit; cositorit; zugrăveală); spoitor, s. m. (cel care spoiește; piatră acră; vinețea, Centaurea moschata); spoitoreasă, s. f. (chivuță). Vezi definitia »

PUPĂZÓI, pupăzoi, s. m. Bărbătușul pupezei. – Pupăză + suf. -oi. Vezi definitia »