CLOCOTÍRE, clocotiri, s. f. Acțiunea de a clocoti. – V. clocoti. Vezi definitia »

STRÂMTORÁRE, strâmtorări, s. f. Faptul de a (se) strâmtora; înghesuire, restrângere. [Var.: (înv.) strâmtoríre s. f.] – V. strâmtora. Vezi definitia »

Care se referă la intestin sau se găsește în intestin Vezi definitia »

LIMITÁRE, limitări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) limita și rezultatul ei; restrângere, îngrădire. 2. (Rad.) Menținere a nivelului unui semnal electric în limite prestabilite. – V. limita. Vezi definitia »

DEIONIZÁRE s. f. eliminare a anumitor ioni dintr-un mediu ionizat. (după fr. déionisation) Vezi definitia »