popârțác¹, popârțáci, s.m. (reg.) preot; popă tânăr fără experiență; popoiac. Vezi definitia »

bulamác (-ci), s. n. – 1. Țăruș, stîlp. – 2. Fidea, tăieței de supă. – Var. bulumac. Tc. bulamaç (Ronzevalle 54: Bogrea, Dacor., I, 273). cf. sb. bulumac. Vezi definitia »

ȘÉLAC s. n. 1. Rășină naturală (de origine animală) sau produsă sintetic, folosită la prepararea unor lacuri, a cerii roșii etc. 2. Lac preparat din șelac (1), folosit la lustruire, grunduire etc. [Var.: șérlac s. n.] – Din germ. Schellack. Vezi definitia »

SUMÁC s. m. Numele mai multor arbori sau arbuști mediteraneeni cu frunze compuse, bogate în substanțe tanante, dintre care unele specii sunt cultivate și folosite în industria pielăriei, în medicină etc. (Rhus). – Din fr. sumac. Vezi definitia »

JAC [GEAC] s. n. 1. dispozitiv în centralele telefonice care permite, prin intermediul unei fișe, stabilirea legăturii între două linii. 2. dispozitiv de interconectare electrică a unor magnetofoane sau casetofoane. (< fr., engl. jack) Vezi definitia »