Definita cuvantului abate
ABÁTE2, abát, vb. III. 1. Tranz., refl. și intranz. A (se) îndepărta (de la o direcție apucată, fig. de la o normă fixată etc.). 2. Refl. A se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial). ♦ Tranz. A aduce. Ce vânt te abate pe la noi? 3. Refl. (Despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) A veni, a cădea pe neașteptate (cu furie, cu forță). ♦ Intranz. A-i trece ceva prin minte. Îi abătuse strigoaicei ca să-mi puie coarne de fier (ALECSANDRI). 4. Tranz. A-l descuraja, a-l deprima, a-l mâhni. Vestea l-a abătut. 5. Tranz. (Franțuzism) A culca la pământ; a doborî. Năprasnica secure... abate toți copacii (ALECSANDRI). ♦ Refl. (Rar) A cădea. Se abătu cu fața la pământ (SADOVEANU). – Lat. abbattere, (5) fr. abattre.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu abate
NECESITÁTE s.f. 1. Ceea ce se cere, se impune ca necesar; utilitate, trebuință. ♦ (Spec.; la pl.) Proces fiziologic de evacuare a fecalelor și a urinei. ◊ Cu necesitate = în mod necesar. 2. Categorie filozofică care desemnează însușirile și raporturile care au un temei intern, decurgând inevitabil din esența lucrurilor, din legile lor de dezvoltare. [Cf. fr. nécessité, it. necessità, lat. necessitas]. Vezi definitia »
INICVITÁTE s. f. inechitate. (< lat. iniquitas) Vezi definitia »
BRAȘOVENÉȘTE adv. Cu minciuni, cu palavre. Nu-mi vorbi brașovenește că nu-mi plac brașoavele (ALECSANDRI). – Din brașovean + suf. -ește. Vezi definitia »
v.Astarte Vezi definitia »
PRECOCITÁTE s. f. însușirea de a fi precoce; caracterul a ceea ce este precoce. (< fr. précocité) Vezi definitia »