ABĂTÚT, -Ă, abătuți, -te, adj. Care este descurajat; trist, deprimat. – V. abate². Vezi definitia »

NUT s. n. 1. șanț longitudinal într-o piesă de lemn, pentru asamblare; uluc. 2. canelură. (< germ. Nut) Vezi definitia »

CÁTGUT s. n. fir din intestinul unor animale, pentru cusături în chirurgie. (< fr., engl. catgut) Vezi definitia »

ABĂTUT adj. (Mold.) Înclinat. Tu știi firea noastră și neputința cea slabă a noastră că iaste abătută spre păcat. BUCOAVNĂ 1775, 62v. Etimologie: abate. Vezi și abatere. Vezi definitia »

AZIMÚT s.n. Unghi cuprins între meridianul unui loc și planul vertical al direcției respective. ♦ (Astr.) Unghi diedru format de un plan vertical fix cu un plan vertical, trecând printr-un punct dat al unui astru. [Pl. -turi. / < fr., it. azimut < ar. as-samt – drum drept]. Vezi definitia »