TÓXIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Care produce intoxicare, otrăvire; otrăvitor. // s.n. Otravă. // (Și în forma tox-, toxi-, toxico-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „otrăvitor”, „care are toxine”, „(referitor la) toxine”. [Cf. fr. toxique, it. toxico, lat. toxicum, gr. toxikon – otravă]. Vezi definitia »

CEASÓRNIC, ceasornice, s. n. 1. Ceas (3). ◊ Ceasornic de pontaj = ceasornic special pus la poarta de intrare într-o uzină, întreprindere etc., care imprimă pe fișele individuale momentul intrării și ieșirii muncitorilor. 2. (Bot.) Plantă agățătoare cu flori albe, trandafirii și albăstrii (Passiflora coerulea). - Din bg., scr. časovnik (modificat după ornic). Vezi definitia »

PODOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la podometru. [< fr. podométrique]. Vezi definitia »

STEREODINÁMIC, -Ă I. adj. referitor la stereodinamică. II. s. f. dinamica solidelor. (< fr. stéréodynamique) Vezi definitia »

NEOZÓIC, -Ă, neozoici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Ultima eră geologică, care cuprinde timpul scurs de la sfârșitul mezozoicului până în zilele noastre. 2. Adj. Care se referă la neozoic (1), care aparține neozoicului. [Pr.: ne-o-zo-ic] – Din fr. néozoíque. Vezi definitia »