fíe (-íi), s. f. – Fiică, fată. – Var. fiie, fiiă, (Bihor) hie. Mr. hil’e, megl. iil’e. Lat. fῑlia (DAR), cf. it. figlia (v. lomb. fiia), fr. fille, sp. hija, port. filha. Cuvînt înv. (cf. ALR 193), supraviețuiește curent în expresia fie-mea, fie-ta, fie-sa; cf. și fă. – Der. fiică (var. fică), s. f., formație dim. cu suf. -ică, ca în fetică, mătușică (analogia cu maică, sugerată de DAR, nu prezintă interes); este cuvînt care l-a înlocuit pe cel anterior. Cf. fiu, fă. Vezi definitia »

DECÉPȚIE s. f. dezamăgire, deziluzie; amărăciune. (< fr. déception, lat. deceptio) Vezi definitia »

VENTROFIXÁȚIE s.f. (Med.) Fixare chirurgicală a uterului la nivelul peretelui abdominal. [Gen. -iei. / < fr. ventrofixation]. Vezi definitia »

MĂCIULÍE, măciulii, s. f. 1. Capăt îngroșat și rotunjit al unor obiecte. 2. (Bot.; pop.) Capsulă. Măciulie de mac. – Et. nec. Vezi definitia »

INSTRÚCȚIE s.f. 1. Învățătură, știință căpătată în școli prin învățare, prin studiu organizat; instruire. 2. Pregătire practică a militarilor, totalitatea exercițiilor militare practice făcute în vederea deprinderii mânuirii armelor. 3. (Jur.) Fază procedurală în desfășurarea proceselor constând în adunarea și cercetarea probelor. [Gen. -iei. / cf. fr. instruction, rus. instrukțiia, lat. instructio]. Vezi definitia »