CONDIȚIONÁ, condiționez, vb. I. Tranz. 1. A fi condiția, de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru, a provoca ceva. 2. A limita valabilitatea unui act printr-o condiție, a face să depindă executarea lui de o condiție, a-l supune uneia sau mai multor condiții. ◊ A admite un lucru cu anumite condiții, sub rezerva îndeplinirii unei anumite obligații. [Pr.: -ți-o-]. – Fr. conditionner. Vezi definitia »

ANGRENÁ I. vb. tr. a face ca dinții unei roți să intre între cei ai altei roți spre a-i transmite o mișcare. II. tr., refl. a antrena, a fi antrenat într-o acțiune. (< fr. engrener) Vezi definitia »

RECHIZIȚIONÁ vb. tr. a supune rechiziției. (< fr. réquisitionner) Vezi definitia »

besina, vanturi, procesul de eliminare al gazelor intestinale Vezi definitia »

OXIGENÁ vb. I. refl. 1. (despre substanțe chimice) a se combina cu oxigenul. 2. (despre sânge) a se încărca cu oxigen. 3. a albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. II. tr., refl. a(-și) decolora (părul) cu apă oxigenată. (< fr. oxygéner) Vezi definitia »