Definita cuvantului bălăiță
BĂLĂIȚĂ, George (n. 1935, Bacău), prozator român. Nuvele inspirate din mediul țărănesc („Călătoria”) sau dominate de simboluri („Conversînd despre Ionescu”). Romane metaforice, cu viziune caleidoscopică asupra societății contemporane („Lumea în două zile”, „Ucenicul neascultător”). Publicistică („Nopțile unui provincial”).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bălăiță
ÁCERĂ, acere, s. f. (Reg.) Acvilă, pajură; vultur. – Lat. aquila. Vezi definitia »
REDUNDÁNȚĂ s.f. Supraabundență inutilă a expresiilor, a cuvintelor sau a imaginilor în formularea unei idei. V. superfluitate. ♦ Surplus de comunicare menit să asigure exactitatea transmiterii unui mesaj. ♦ (Telec.) Exces de semnale pentru transmiterea unei anumite cantități de informație. [Var. redondanță s.f. / < engl. redundancy, fr. redondance, cf. lat. redundantia – revărsare, abundență]. Vezi definitia »
BIÓNICĂ (‹ engl. {i}) s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul proceselor biologice și al structurii organismelor vii, în scopul rezolvării prin similitudine a unor probleme tehnice și al creării de sisteme tehnice (modele) care să prezinte caracteristici funcționale asemănătoare funcțiilor organismelor vii. Vezi definitia »
nilúță s.f. (reg.) bucățică de pământ; nilă mică. Vezi definitia »
SCHISTÓZĂ s. f. pneumoconioză benignă datorată inhalării pulberilor de ardezie. (< fr. schistose) Vezi definitia »