Definita cuvantului bălăiță
BĂLĂIȚĂ, George (n. 1935, Bacău), prozator român. Nuvele inspirate din mediul țărănesc („Călătoria”) sau dominate de simboluri („Conversînd despre Ionescu”). Romane metaforice, cu viziune caleidoscopică asupra societății contemporane („Lumea în două zile”, „Ucenicul neascultător”). Publicistică („Nopțile unui provincial”).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bălăiță
VALERIÁNĂ s.f. 1. Plantă erbacee cu flori trandafirii sau albe; (pop.) odolean. 2. Substanță medicamentoasă preparată din rădăcina acestei plante. [Pron. -ri-a-. / < fr. valériane]. Vezi definitia »
PSIHOSOMÁTICĂ s.f. – V. psihosomatic (1) [DEX'98] Vezi definitia »
FUSULÍNĂ s. f. gen fosil de foraminifere neperforate, cu țesutul fusiform sau aproape cilindric. (< fr. fusuline) Vezi definitia »
SPURCOÁICĂ, spurcoaice, s. f. (Ornit.) Spurcaci. – Din spurc + suf. -oaică. Vezi definitia »
spelúncă (-ci), s. f. – Peșteră, cavernă. Lat. spelunca (sec. XIX). Vezi definitia »