MĂRTURISÍRE, mărurisiri, s. f. Faptul de a (se) mărturisi; mărturie. 1. Afirmare, susținere. ♦ Spec. Depoziție făcută de o persoană în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală despre fapta penală sau civilă săvârșită. 2. Destăinuire, confidență. 3. Spovedanie. – V. mărturisi. Vezi definitia »

(despre rani,bube) care elimina puroi Vezi definitia »

RECONFIRMÁRE s.f. Acțiunea de a reconfirma și rezultatul ei. [< reconfirma]. Vezi definitia »

zbicíre (uscare) (pop.) s. f., g.-d. art. zbicírii; pl. zbicíri Vezi definitia »

SITUÁRE s.f. Acțiunea de a (se) situa și rezultatul ei; poziție, așezare. [< situa]. Vezi definitia »