FÓSFOR¹ s. n. element chimic otrăvitor, inflamabil, care nu se găsește liber în natură. (< fr. phosphore) Vezi definitia »

GLETUITÓR, -OÁRE, gletuitori, -oare, s. m. și f. Munictor zidar sau zugrav care execută operația de gletuire. – Din gletui + suf. -tor. Vezi definitia »

vălțuitór (-țu-i-) s. m., pl. vălțuitóri Vezi definitia »

CONLOCUITÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care locuiește împreună cu altul. (< con- + locuitor) Vezi definitia »

TIRISTÓR, tiristoare, s. n. (Electron.) Dispozitiv semiconductor constituit din patru regiuni de conductibilități alternate, care poate fi comutat din starea blocată în stare de conducție și invers. – Din engl., fr. thyristor. Vezi definitia »