NÁRĂ, nări, s. f. 1. Fiecare dintre cele două orificii exterioare ale cavității nazale prin care respiră și miros oamenii și unele animale. ◊ Expr. Cu nările (sau nara) în vânt = cu capul ridicat, cu o ținută semeață; p. ext. mândru, plin de sine. A se umfla în nări sau a-și umfla nările = a-și lua un aer semeț; p. ext. a-și da importanță, a se îngâmfa. 2. Piesă metalică în formă de tub amplasată pe puntea sau pe bordajul unei nave, prin care trece lanțul ancorei de pe punte în afara bordului. [Var.: (reg.) náre s. f.] – Lat. naris. Vezi definitia »

șâșâiálă, șâșâiéli, s.f. (reg.) sunet produs prin pronunțarea prelungită și repetată a sunetului ș, pentru a liniști sau a adormi un copil mic; șușuit, șâșâit. Vezi definitia »

UMBELÚLĂ s. f. umbelă secundară care intră în alcătuirea unei umbele compuse. (< fr. ombellule) Vezi definitia »

ZORZOIÁLĂ s. f. (Var.) Zornăială. (din zor²) Vezi definitia »

URANÍNĂ, uranine, s. f. Substanță colorantă întrebuințată ca sensibilizator în tehnica fotografică. – Din fr. uranine. Vezi definitia »