Definita cuvantului absolut
ABSOLÚT2, -Ă, absoluți, -te, adj. 1. Care nu este supus nici unei restricții; nelimitat. ♢ Adevăr absolut = adevăr care nu poate fi dezmințit în viitor, care reprezintă cunoașterea completă a lumii obiective. (În filozofia idealistă) Spirit absolut, idee absolută sau eu absolut = presupus factor de bază al universului, identificat cu divinitatea. 2. (Despre fenomene social-economice, în legătură cu noțiuni de creștere sau de scădere cantitativă) Considerat în raport cu sine însuși și nu în comparație cu alte fenomene asemănătoare. 3. (Mat.; despre mărimi) A cărui valoare nu depinde de condițiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care e raportat. ◊ Valoare absolută = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi. 4. Desăvârșit, complet. – Fr. absolu (lat. lit. absolutus).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu absolut
CONSTITÚT s. n. tip de contract prin care cineva se angajează să plătească o sumă de bani. (< fr. constitut, lat. constitutum) Vezi definitia »
DEBÚT s. n. 1. primii pași într-o carieră, într-o profesiune (artistică, literară etc.). 2. (p. ext.) început; operă, creație constituind acest început. (< fr. début) Vezi definitia »
continut stomacal vomitat.regurgitare de alimente. a bora inseamna si a varsa despre un om caruia i se spune ca este borat adica murdar,neingrijit. Vezi definitia »
ANACOLÚT, anacolute, s. n. Discontinuitate sau ruptură logico-sintactică în interiorul unei propoziții sau al unei fraze. [Pl. și: anacoluturi]. – Din fr. anacoluthe, lat. anacoluthon. Vezi definitia »
STRĂNÚT2, -Ă, strănuți, -te, adj. (Despre cai) Cu o pată albă pe bot. – V. strănuta. Vezi definitia »