sití, sitésc, vb. IV (reg.) 1. a cerne cu sita. 2. (refl.; despre țesături) a se rări, devenind ca o sită. Vezi definitia »

BĂILEȘTI 1. Cîmpia Băileștilor, cîmpie în partea central-sudică a Olteniei, între Jiu și Dunăre, limitată de Platforma Strehaiei (la N), de C. Blahniței (la NV) și străbătută de Desnățui. Alt. descresc de la 200 m (în N) la 15-20 m (în S). Cereale. 2. Oraș în jud. Dolj, în cîmpia cu același nume; 22.915 loc. (1991). Constr. de mașini și utilaje agricole, de aparate electrice; piese turnate din fontă; mat. de constr.; mobilă; produse textile (conf.) și alim. (lactate, panificație, băuturi alcoolice); ateliere de reparații. Fabrică de nutrețuri combinate. Complex zootehnic (bovine, porcine). Atestat documentar în 1536 sub denumirea de Băiulești. Declarat oraș în 1921. Vezi definitia »

ȘUȘOTÍ vb. intr. 1. a vorbi în șoaptă; a șopti la ureche. 2. (despre ape, frunze) a produce un zgomot lin și uniform. (< fr. chuchoter) Vezi definitia »

BEREȘTI, oraș în jud. Galați, în zona Dealurilor Fălciului; 3.899 (1991). Centru comercial. Ind. alim. (produse din carne, vin, băuturi alcoolice, panificație). Biserică (sec. 18). Întemeiat ca tîrgușor prin hrisov domnesc în 1838. Declarat oraș în 1968. Vezi definitia »

pirotí (pirotésc, pirotít), vb. – A dormita, a fi adormit pe jumătate. Origine incertă, poate expresivă. După Tiktin, din gr. πηρόω „a amorți”. – Der. piroteală, s. f. (somnolență). Vezi definitia »