Definita cuvantului încuviințare
încuviințare, încuviințări s. f. (intl.) 1. palmă grea, pumn greu. 2. lovitură dată cu palma sau pumnul.

Sursa: Argou
Cuvinte ce rimeaza cu încuviințare
EBOȘÁRE s.f. Acțiunea de a eboșa și rezultatul ei. [< eboșa]. Vezi definitia »
VOALÁRE s.f. Acțiunea de a (se) voala și rezultatul ei; umbrire, estompare. [Pron. vo-a-. / < voala]. Vezi definitia »
TÂRNÂÍRE s. f. v. TÂRNÂI. [DLRM] Vezi definitia »
APROVÁRE s.f. Înclinare a unei nave către proră, datorită unei încărcături neuniforme. [După it. appruato]. Vezi definitia »
COOPERATIVIZÁRE, cooperativizări, s. f. Proces de unire treptată a micilor producători în cooperative. ◊ (În trecut) Cooperativizarea agriculturii = unire a țărănimii în unități agricole cooperatiste. – Din cooperativă. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z