Definita cuvantului încuviințare
încuviințare, încuviințări s. f. (intl.) 1. palmă grea, pumn greu. 2. lovitură dată cu palma sau pumnul.
Sursa: Argou
Sursa: Argou
Cuvinte ce rimeaza cu încuviințare
COMPULSÁRE s.f. Acțiunea de a compulsa. [< compulsa]. Vezi definitia »
EMÍTERE, emiteri, s. f. Faptul de a emite; emisiune (1). – V. emite. Vezi definitia »
LOMBARDÁRE s. f. Acțiunea de a lombarda și rezultatul ei. – V. lombarda. Vezi definitia »
TRIMÁRE s. f. trimaj. (după engl. trimming) Vezi definitia »
ÎNCRÂNCENÁRE, încrâncenări, s. f. Acțiunea de a se încrâncena; înfiorare. ♦ Încăierare, încleștare sângeroasă. – V. încrâncena. Vezi definitia »