PÁLĂ² s.f. Fiecare dintre brațele unei elice de avion și de vapor sau ale unui rotor de mașină. [< fr. pale, cf. lat. pala – lopată]. Vezi definitia »

SALIPIRÍNĂ s. f. salicilat de antipirină, folosit ca analgezic și antireumatic. (< fr. salipyrine, germ. Salipyrin) Vezi definitia »

PNEUMOLÍZĂ s. f. liberare chirurgicală a plămânului prin secționarea aderențelor pleurale. (< fr. pneumolyse) Vezi definitia »

pícă (píci), s. f. – 1. Vîrf de lance, la jocul de cărți. – 2. Resentiment, ciudă, necaz. – Mr. pică „resentiment”. Fr. pique, sensul al doilea poate prin intermediul ngr. πίϰα și numai indirect din it. picca (Cihac, II, 254; Meyer, Neugr. St., IV, 71), ven. pica. – Der. picador, s. m. (la luptele cu tauri, asistent al toreadorului), din sp. prin intermediul fr.; picant, adj. (condimentat), din fr. piquant; picher, s. m. (vînător călare; cantonier), din fr. piqueur; pichet, s. n. (țesătură de bumbac), din fr. piqué, cf. rus. piket; pichet, s. n. (joc de cărți; par, țăruș; clădire de grăniceri), din fr. piquet, it. picchetto, ultimul sens cu var. bechet, din tc., rus. beket; picheta, vb. (a marca prin picheți, a trasa), din fr. piqueter; pichetaș, s. m. (soldat de la un post de frontieră). Vezi definitia »

INCÚSĂ adj., s. f. (medalie, monedă veche) care are o față în relief, iar cealaltă scobită. (< fr. incuse, lat. incusa) Vezi definitia »