AGÂRBICEANU, 1. Ion. I. (1882-1963, n. Cenade, jud. Alba), prozator român. Preot unit. Acad. (1955). Povestiri, nuvele („Două iubiri”, „Fefeleaga”, „Popa Man”, „Trăsurica verde”) și romane („Arhanghelii”, „Faraonii”, „Legea trupului”, „Strigoiul”, „Sectarii”) remarcabile prin autenticitatea surprinderii vieții țărănești tradiționale și prin acuitatea revelării problemelor sociale, în care configurează tipuri și conflicte caracteristice mediului ardelean. Memorialistică („Amintiri”, „Licean... odinioară”). 2. Ion I. A. (1907-1971, n. Bucium, jud. Alba), fizician român. Fiul lui A. (1). M. coresp. al Acad. (1963), prof. univ. la București. Contribuții în spectroscopie, polarizarea luminii, fluorescență, optică fizică. Conducătorul cercetărilor care au dus la realizarea primului laser românesc (1962). Vezi definitia »

BRĂNIȘTEANU, B[enno] (1874-1947, n. Iași), ziarist român. Comentator politic; a colaborat mai cu seamă la cotidianul „Adevărul”. Vezi definitia »

BUDIȘTEANU, Ionel (pe numele adevărat Nae Ion) (1919-1991, n. București), violonist și dirijor român. Interpret de romanțe, melodii lăutărești și piese de café concert. Unul dintre creatorii stilului de concert în practica orchestrelor ample de muzică populară. Vezi definitia »

jiánu s.m. (reg.) 1. numele unui cântec popular. 2. numele unei hore. Vezi definitia »

ANU (în mitologia astro-babiloneană), zeul cerului și creatorul oamenilor. Vezi definitia »