CLICUI vb. (ȚR) A chiui. Norodul clicuia cu glas mare. BIBLIA (1688). Etimologie: clic + suf. -ui. Vezi și clic. Vezi definitia »

țămbruí, țămbruiésc, vb. IV (reg.) a căptuși, a întări pereții unei galerii. Vezi definitia »

părtăluí, părtăluiésc, vb. IV (reg.) a părtini, a favoriza. Vezi definitia »

LIMBA-MIELULUI s.f. (bot.) Plantă erbacee cu frunze mari și flori albastre sau albe (Borrago officinalis), ale cărei frunze mari, cu gust de castravete, se pot consuma în salate și ale cărei flori, zaharate (trecute prin albuș bătut și apoi prin zahăr pudră), se folosesc în gastronomie ca elemente de decor pentru salate de fructe și înghețate. Vezi definitia »

TÂRNUÍ, târnuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A mătura cu târnul¹. 2. Fig. (Fam.) A târî pe jos pe cineva, trăgându-l de păr; a părui, a bate (zdravăn). [Prez. ind. și: tấrnui] – Târn¹ + suf. -ui. Vezi definitia »