ANTEPÚNERE s. f. antepoziție (1), procliză. (< antepune) Vezi definitia »

DESCOMPÚNERE s.f. Acțiunea de a (se) descompune și rezultatul ei; desfacere; stricare, putrezire, alterare. ♦ Reacție chimică în urma căreia o substanță cu o structură mai complicată trece în substanțe cu molecule mai simple sau în elementele din care era compusă. [< descompune]. Vezi definitia »

CROMÁRE s.f. Acțiunea de a croma și rezultatul ei; cromaj. [< croma]. Vezi definitia »

COINTERESÁRE, cointeresări, s. f. Acțiunea de a cointeresa și rezultatul ei. [Pr.: co-in-] – V. cointeresa. Vezi definitia »

REVÍNDERE, revinderi, s. f. Acțiunea de a revinde și rezultatul ei. – V. revinde. Vezi definitia »