îndumnezăiciúne s.f. (înv.) îndumnezeire; divinizare, zeificare, adorare. Vezi definitia »

FÍNE s.m. (Liv.) Sfârșit. ◊ În fine = în sfârșit; (muz.) al fine = până la capăt. [< it. fine, cf. fr. fin, lat. finis]. Vezi definitia »

OCLUZIÚNE, ocluziuni, s. f. 1. Închidere, astupare a unui orificiu, a unei conducte etc. în scopul opririi unui fluid care trece prin conducta respectivă. 2. Bulă de gaz rămasă în interiorul unei piese metalice după turnarea acesteia. 3. (Med.; în sintagma) Ocluzie intestinală = boală care constă în oprirea sau întreruperea circulației materiilor fecale într-un punct oarecare al intestinului; obstrucție intestinală, încurcătură de mațe. 4. (Fon.) Mișcare articulatorie care constă din închiderea canalului fonator (prin apropierea buzelor, a limbii de palat etc.) și care are ca rezultat întreruperea scurgerii curentului de aer. [Pr.: -zi-u-. – Var.: oclúzie s. f.] – Din fr. occlusion. Vezi definitia »

REPREHENSIÚNE, reprehensiuni, s. f. Mustrare, reproș; blam. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répréhension, lat. reprehensio, -onis. Vezi definitia »

OBLAȚIÚNE s.f. v. oblație. Vezi definitia »