TORPILÓR s.n. Navă (ușoară) de luptă, cu viteză mare, care atacă alte nave mai ales cu torpile. // s.m. Marinar specializat în manevrarea și lansarea torpilelor. // adj. Vedetă torpiloare = navă ușoară de luptă, cu tonaj mic și viteză foarte mare, înzestrată cu tuburi de lansare a torpilelor, cu grenade antisubmarine și cu armament antiaerian. [Cf. fr. torpilleur]. Vezi definitia »

FĂPTUITÓR, -OÁRE, făptuitori, -oare, s. m. și f. 1. Făptaș. 2. (Rar) Persoană care făptuiește, realizează ceva. [Pr.: -tu-i-] – Făptui + suf. -tor. Vezi definitia »

LINȘÓR s.m. Autor, participant la un linșaj. [Cf. germ. Lyncher]. Vezi definitia »

LEGISLATÓR s. m. legiuitor; (fig.) cel care stabilește regulile unei arte, ale unui curent artistic. (< fr. législateur) Vezi definitia »

zăbovitór (înv.) adj. m., pl. zăbovitóri; f. sg. și pl. zăbovitoáre Vezi definitia »