Definita cuvantului bănulescu
BĂNULESCU, Ștefan (1929-1998, n. Făcăeni, jud. Ialomița), scriitor român. Proză de atmosferă, cu elemente fantastice, evocînd o umanitate proiectată pe fundal mitic, caracterizată prin rafinamentul compoziției („Iarna bărbaților”, „Cartea milionarului”); versuri incantatorii cu accente folclorice („Cîntece de cîmpie”); eseuri („Scrisori provinciale”); reportaje.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bănulescu
cu încântare pierduta Vezi definitia »
BĂNĂRESCU, Petre Mihai (1921-2009, n. Craiova), zoolog român. M. coresp. al Acad. (1991). Specialist în fauna ihtiologică a apelor dulci din zona temperată nordică a globului și din România (sistematică, evoluție, ecologie). Studii de zoogeografie, zoologie sistematică (principiii și metode), ocrotirea naturii. Vezi definitia »
Mânăstirea Secu s. pr. (glum.) Securitatea. Vezi definitia »
ANTONESCU, Petre (1873-1965, n. Rîmnicu Sărat), arhitect român. Acad. (1945), prof. univ. la București. Construcții în stil eclectic, în care elemente ale stilului internațional (portale romanice sau renascentiste, coloane, console) se îmbină cu cele tradiționale românești, cum sînt brîiele în torsadă, chenarele moldovenești (Primăria Capitalei, Primăria din Craiova, Banca de Investiții). În spiritul arhitecturii moderne, a conceput clădirea Facultății de Drept din București. Vezi definitia »
BĂLĂCESCU, Costache (1800-1880, n. București), scriitor român. Fabule, satire („Fă-mă, tată, să-ți semăn”) și comedii de moravuri, epigrame, traduceri, localizări. Vezi definitia »