Definita cuvantului bănulescu
BĂNULESCU, Ștefan (1929-1998, n. Făcăeni, jud. Ialomița), scriitor român. Proză de atmosferă, cu elemente fantastice, evocînd o umanitate proiectată pe fundal mitic, caracterizată prin rafinamentul compoziției („Iarna bărbaților”, „Cartea milionarului”); versuri incantatorii cu accente folclorice („Cîntece de cîmpie”); eseuri („Scrisori provinciale”); reportaje.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bănulescu
saristócu s.n. art. (reg.) numele unui dans popular care constă dintr-o horă urmată de o sârbă; melodie după care se execută acest dans. Vezi definitia »
ANTONESCU, Petre (1873-1965, n. Rîmnicu Sărat), arhitect român. Acad. (1945), prof. univ. la București. Construcții în stil eclectic, în care elemente ale stilului internațional (portale romanice sau renascentiste, coloane, console) se îmbină cu cele tradiționale românești, cum sînt brîiele în torsadă, chenarele moldovenești (Primăria Capitalei, Primăria din Craiova, Banca de Investiții). În spiritul arhitecturii moderne, a conceput clădirea Facultății de Drept din București. Vezi definitia »
DRÁCU v. drac. Vezi definitia »
cu penisul segmentat Vezi definitia »
BRABORESCU, Ștefan (1880-1971, n. Caracal), actor român. Elev al lui Nottara. Roluri de o mare expresivitate emoțională în piesele lui Caragiale, Goldoni, Schiller și Gorki. Vezi definitia »