șuríu (-íe), s. n. – Cuțit, briceag. Țig. šuri (Wagner, BF, X, 160); var. a lui ciuriu. Vezi definitia »

CIORBAGÍU², ciorbagii, s. m. (Fam. și glumeț) Persoană căreia îi place mult ciorba. – Ciorbă + suf. -agiu. Vezi definitia »

MAHALAGÍU, mahalagii, s. m. Bărbat care locuiește într-un cartier mărginaș, la periferia unui oraș; p. ext. bărbat cu apucături vulgare, grosolane, care se ceartă și bârfește. – Mahala + suf. -giu. Vezi definitia »

CONTUBÉRNIU s. n. 1. (la romani) cort pentru zece soldați. ◊ grupul celor zece soldați. 2. (în dreptul roman) căsătorie între doi sclavi sau între un om liber și un sclav. 3. (fig.) coabitare ilegală între două persoane de sex diferit. (< fr., lat. contubernium) Vezi definitia »

SUBROGATÓRIU, -IE, subrogatorii, adj. Care substituie. – Din fr. subrogatoire. Vezi definitia »