BĂNESCU, Nicolae (1878-1971, n. Călărași), istoric și filolog român. Acad. (1938), prof. univ. la Cluj și București. Specialist în bizantinologie („Les duchés byzantins de Paristrion (Paradounavon)” et de Bulgarie, „Chipuri și scene din Bizanț”, „Bizanțul și romanitatea de la Dunărea de Jos”). M. de onoare al Societății de Studii Bizantine din Atena, vicepreședinte de onoare al Asociației Internaționale de studii Bizantine (1961-1971). Vezi definitia »

a da pe cineva cu... expr. (intl.) a condamna pe cineva la... Vezi definitia »

CERNESCU, Dinu (n. 1935, București), regizor român de teatru. Se remarcă prin montări shakesperiene cu implicații politizante („Măsură peste măsură”, „Hamlet”, „Timon din Atena”, „Pericle”). Vezi definitia »

ANTONESCU, Petre (1873-1965, n. Rîmnicu Sărat), arhitect român. Acad. (1945), prof. univ. la București. Construcții în stil eclectic, în care elemente ale stilului internațional (portale romanice sau renascentiste, coloane, console) se îmbină cu cele tradiționale românești, cum sînt brîiele în torsadă, chenarele moldovenești (Primăria Capitalei, Primăria din Craiova, Banca de Investiții). În spiritul arhitecturii moderne, a conceput clădirea Facultății de Drept din București. Vezi definitia »

CĂLINESCU, Armand (1893-1939, n. Pitești), om politic român. Unul dintre liderii Partidului Național-Țărănesc. De mai multe ori ministru și prim-min. (mart.-sept. 1939). Promotor al politicii tradiționale de menținere și dezvoltare a legăturilor cu Marea Britanie și cu Franța, inclusiv cu statele din Mica Antantă și Înțelegerea Balcanică. Unul dintre colaboratorii apropiați ai regelui Carol II. Apărător consecvent al independenței și integrității teritoriale a României. Adversar al Germaniei hitleriste și al agenturii ei din România – Garda de Fier – împotriva căreia a adoptat măsuri represive; asasinat de legionari (sept. 1939). Memorii. Vezi definitia »