tăináș, tăináși, s.m. (reg.) persoană care vorbește în taină cu alții. Vezi definitia »

MUNDIRÁȘ, mindirașe, s. n. (Înv.) Diminutiv al lui mundir. [Var.: mondiráș s. n.] – Mundir + suf. -aș. Vezi definitia »

BĂLTÍȘ, băltișuri, s. n. Teren băltos. – Din baltă + suf. -iș. Vezi definitia »

PĂUNÁȘ, păunași, s. m. Diminutiv al lui păun; păunel. ♦ Epitet dezmierdător dat unui tânăr frumos, mândru, voinic. ◊ Păunașul codrilor = nume dat unui haiduc legendar, tânăr și voinic. [Pr.: pă-u-] – Păun + suf. -aș. Vezi definitia »

LAȘ, -Ă adj. Fricos, slab de înger; mișel. [< fr. lâche, cf. lat. laxus – slab]. Vezi definitia »