ACÓRD, acorduri, s. n. 1. Înțelegere, consimțământ la ceva. ♦ Expr. A fi de acord să... = a se învoi (la ceva); a aproba. A fi de acord (cu cineva) = a avea aceeași părere (cu cineva). A cădea de acord = a ajunge la o înțelegere deplină (cu cineva). De acord! = bine! ne-am înțeles! (Pleonastic) De comun acord = în perfectă înțelegere. 2. Convenție (internațională) care stabilește relațiile reciproce dintre părți, privind drepturile și îndatoririle lor. 3. (În expr.) (Plată sau salariu) în acord = (sistem de remunerare) în raport cu cantitatea de produs realizat. Acord progresiv = plata muncii în proporție crescândă, în raport cu depășirea normei. ♦ (Concr.) Sumă dată sau primită ca plată în acord. 4. Expresie gramaticală care stabilește concordanța (în persoană, număr, gen sau caz) între cuvinte legate prin raporturi de determinare. 5. Sonoritate rezultată din reunirea a cel puțin trei sunete, formând o armonie. – Fr. accord. Vezi definitia »

BLAFÁRD, -Ă adj. 1. (despre lumină, culori) alburiu; șters. 2. (despre ten) palid, livid. (< fr. blafard) Vezi definitia »

durd (dúrdă), adj. – Rotofei, rotund. Mag. durda (Cihac, II, 105; Iordan, BF, VII, 252). Cuvînt rar. – Der. durdă, s. f. (femeie dolofană; buzdugan; pușcă); durduliu, adj. (rotofei). – Cf. durduca. Vezi definitia »

CORD¹ s.n. Inimă. [< lat. cor]. Vezi definitia »

bord (-duri), s.n. – Margine din stânga sau din dreapta a unei ambarcațiuni (mari). – Var. bor, s.n. (margine răsfrântă a calotei pălăriei). Fr. bord. – Der. bordură, s.f., din fr. bordure; deborda, vb., din fr. déborder. Vezi definitia »