PROGRÉS s. n. 1. dezvoltare ascendentă; trecere de la o stare inferioară la una superioară, de la vechi la nou; mers înainte, propășire. 2. dezvoltare, desăvârșire. (< fr. progrès, lat. progressus) Vezi definitia »

PRÍMUS ÍNTER PÁRES loc. s. (cu referire la cel mai înzestrat sau mai onorat într-un grup) primul între egali. (< lat. primus inter pares) Vezi definitia »

proces de deplasare a unui obiect dintr-un loc în altul, mai mult sau mai puțin instantaneu, fără ca obiectul să parcurgă spațiul dintre cele două poziții. Vezi definitia »

CAMOES (CAMÕËNS) [camõiŋș], Luis Vaz de (c. 1524-1580), poet portughez. Capodopera sa, epopeea națională „Luisiadele”, evocă expediția lui Vasco da Gama către India și totodată istoria Portugaliei, utilizînd elemente diverse (mitologice, cosmografice, epice și descriptive) într-o unitate de rigoare clasică. Lirica sa (sonete, canțonete), consacrată iubirii, anunță, prin fluiditatea melancolică a versului, romantismul. Teatru. Vezi definitia »

proces de descompunere chimică intensă (îndeosebi prin hidroliză) care se desfăsoară în climatul ecuatorial; este caracterizat prin înlăturarea bazelor si silicei si formarea în situ a oxizilor de fier si aluminiu; dă în final scoar a de alterare groasă de tip allite, laterite. Sinonime: lateritizare, feralitizare, latosolizare (după â??M. Ielenicz si colaboratori, 1999, Dic ionar de Geografie Fizică, Editura Corint, Bucurestiâ??). Vezi definitia »