Definita cuvantului acorda
ACORDÁ, (1, 2) acórd, (3) acordez, vb. I. Tranz. 1. A da (cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință). 2. A stabili acordul gramatical. 3. A regla frecvența unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel încât să fie egală cu frecvența altui aparat, sistem fizic etc. ♦ A aduce tonurile unui instrument muzical la aceeași înălțime. – Fr. accorder.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu acorda
BARICADÁ vb. tr., refl. a (se) închide cu o baricadă. ◊ (p. ext.) a (se) închide ferm, categoric. (< fr. barricader) Vezi definitia »
PRECEDÁ, precéd, vb. I. Tranz. (La pers. 3) A fi, a se afla, a se petrece, a exista înainte de... ♦ A așeza înainte, a face să premeargă. [Prez. ind. pers. 3 și: precéde; part. și: (înv.) preces] – Fr. précéder (lat. lit. praecedere). Vezi definitia »
COMPOUNDÁ, compoundéz, vb. I. Tranz. (Elt.) A face operația de compoundare. [Pr.: -paun-] – Din engl. compound. Vezi definitia »
SCĂLDÁ, scald, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face baie, a (se) îmbăia. ♦ Refl. Fig. A se reflecta, a se oglindi. 2. Tranz. (Adesea fig.) A uda, a muia. ◊ Expr. A-și scălda ochii în lacrimi = a lăcrima sau a plânge. ♦ (Despre ape) A curge udând un teritoriu. Refl. (Despre păsări și alte animale) A se cufunda, a se tăvăli în nisip, în praf etc. Tranz. (Fam.; în expr.) A o scălda = a evita un răspuns sau o atitudine hotărâtă, a răspunde evaziv. – Lat. excaladare. Vezi definitia »
PLEDÁ vb. I. intr., tr. A susține, a apăra înaintea unei instanțe judecătorești, interesele unei părți dintr-un proces; (p. ext.) a susține o cauză, o idee. [< fr. plaider]. Vezi definitia »