tarabulúș (-șe), s. n. – Țesătură orientală care se folosea ca turban. Tc. tarabulus „Tripoli” (Tiktin). Vezi definitia »

IDOLÁȘ, idolași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui idol. – Idol + suf. -aș. Vezi definitia »

foitáș (-șuri), s. n. – Vergea de armă de foc. – Var. făitaș. Mag. foitas (Cihac, II, 501; DAR). – Der. fuitui (var. fultui), vb. (a umple cu cîlți), cf. mag. fojtani; fuituială (var. fultuială, hultuială), s. f. (cîlți; vergea); fuituitor, s. n. (Trans., băț cu care se bat cîlții), ale cărui var. indică o încrucișare cu foltic, folticos, ca și fultuc, s. n. (perniță; parazit la lînei). După opinia greșită a lui Philippide, Principii, 90, aceste cuvinte pleacă de la lat. fulcio. Vezi definitia »

FĂRÁȘ, fărașe, s. n. Obiect casnic în formă de lopată cu coadă scurtă, în care se adună cu mătura gunoiul, se strânge jarul etc. [Var.: foráș s. n.] – Din tc. faraș. Vezi definitia »

a fi pus pe făraș / pe liber expr. a fi dat afară, a fi concediat. Vezi definitia »