DISPÚS, -Ă adj. Aflat într-o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru; gata să... ◊ A fi bine dispus = a avea bună dispoziție, a fi vesel; (fig.) a fi ușor amețit de băutură; a fi prost dispus = a fi indispus. [< dispune]. Vezi definitia »

ANTONINUS PIUS (TITUS AELIUS HADRIANUS ANTONINUS PIUS), împărat roman (138-161 d. Hr.). Fiul adoptiv al lui Adrian. A dus o politică externă defensivă, de consolidare a frontierelor și de extindere a rețelei drumurilor în Imp. Roman. Vezi definitia »

înălsús adv. (înv.) în sus, cu urcuș. Vezi definitia »

FRACTONÍMBUS s. m. fâșie de nori negri pe fondul clar al unui nimbostratus la atitudine mică. (< fr. fractonimbus) Vezi definitia »

REDÚS, -Ă, reduși, -se, adj. 1. Scăzut, micșorat, diminuat (ca proporții, cantitate, intensitate, valoare). ♦ (Despre funcții și expresii algebrice) Asupra căreia s-a efectuat operația pentru obținerea celei mai simple forme; simplificat. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligență, de cultură, mărginit, prost. 3. (Chim.; despre substanțe) Din care a fost scos oxigenul și care a câștigat electroni. – V. reduce. Vezi definitia »