SECÚND, -Ă, secunzi, -de, num. ord., adj., s. n. 1. Num. ord., adj. Care vine imediat după primul în ordinea locului, a timpului sau a rangului; al doilea. ◊ Ofițer secund (și substantivat, m.) = ofițer care îndeplinește funcția de adjunct al unui căpitan de vas. Arbitru secund (și substantivat, m.) = arbitru care ajută pe arbitrul principal în conducerea unei competiții sportive. 2. S. n. Voce care acompaniază o voce primă și care se găsește pe locul al doilea în executarea unei melodii cântate din gură sau dintr-un instrument. – Din fr. second, lat. secundus. Vezi definitia »

BACKGROUND, backgrounduri, s. n. 1. (Englezism) Fundal. 2. Fond sonor al unei partituri solistice în jaz. 3. Tehnică de filmare la care fundalul este obținut prin retroproiecție. [Pr.: bécgraund] – Din engl. background. Vezi definitia »

masterand Vezi definitia »

UNIGLÁND, -Ă adj. Cu o singură glandă. [După fr. uniglandé]. Vezi definitia »

suspinấnd, -ă, adj. (înv.) suspinător. Vezi definitia »