Definita cuvantului becket
BECKET [békit], Thomas (c. 118-1170), arhiepiscop de Canterbury și cancelar al Angliei. A intrat în conflict cu regele Henric II Plantagenet, ale cărui măsuri de limitare a privilegiilor judiciare ale Bisericii le-a declarat contrare principiului canonic. Asasinat de cavaleri din anturajul regelui.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu becket
TRINCHÉT s. m. catargul de la proră al unei nave; arbore mic. (< it. trinchetto) Vezi definitia »
curbét (-ți), s. m. – Străin, venetic. Tc. gurbet „călătorie, emigrare” (Șeineanu, II, 143). Sec. XIX, înv. – Este dublet al lui curbăt, adj. (Mold., „corcit”), cf. alb. kurbat „țigan” (Scriban, Arhiva, 1912). Vezi definitia »
BURELÉT, bureleți, s. m. Cută a pielii, la extremitatea membrelor animalelor, care are rolul de a forma unghiile sau copitele. – Din fr. bourrelet. Vezi definitia »
REJÉT s. n. 1. respingere. 2. denivelare produsă de o falie. 2. ingambament. (< fr. rejet) Vezi definitia »
ARÉT s.n. Poziție a unui câine de vânătoare când simte sau vede vânatul. [< fr. arrêt]. Vezi definitia »