masalá (masalále), s. f. – Torță, făclie. Ngr. μασαλᾶς, din tc. (arab.) mașala (Tiktin; Gáldi 206; cf. Șeineanu, II, 250; Roesler 598; Lokotsch 1432; Ronzevalle 158), cf., bg., sb. măsala. Sec. XIX, înv. – Der. masalagiu, s. m. (purtător de făclie), din ngr. μασαλατζής › tc. mașalaci. Vezi definitia »

PROFILÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) înfățișa în profil; a (se) reliefa. 2. tr. A organiza într-un anumit fel (o instituție, o întreprindere etc.). 3. tr. A lamina o bară metalică dându-i un profil uniform în lungime. [< fr. profiler]. Vezi definitia »

CUMULÁ vb. I. tr. 1. A deține simultan două sau mai multe funcții, atribuții, calități etc. 2. A aduna, a face un tot din mai multe sume de bani, situații etc. [< fr. cumuler, lat. cumulare]. Vezi definitia »

-OLÁ elem. -ula. Vezi definitia »

EXILÁ vb. I. tr. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din țara, din locul de baștină). [< fr. exiler]. Vezi definitia »