BRUN, -Ă (‹ fr.) adj., subst. 1. Adj., s. n. Cafeniu-închis. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu părul negru, cu ten negricios; (om) brunet, oacheș, smead, negricios. 3. S. f. Brună de Maramureș = rasă autohtonă de taurine, formată (începînd din 1881) prin încrucișarea de absorbție a animalelor din rasa de munte (mocăniță) cu tauri schwyz; este de culoare brună cu nuanțe de la brun-argintiu pînă la brun-închis, crescută pentru producția mixtă (lapte-carne). Vezi definitia »

nebun Vezi definitia »

un eveniment langajier; aceasta înseamnă că evenimentul discursiv presupune folosirea limbii de către un emițător și recepționarea sa de către auditoriu (alocutor sau destinatar), urmare a aplicării unor anumite operații enunțiative și discursive. Vezi definitia »

HUN, huni, s. m. Persoană dintr-un neam mongolic care, în sec. IV-V, a pătruns până în apusul Europei, trecând și prin țara noastră. – Din fr. Huns, lat. Hunni. Vezi definitia »

un fel de mostenire Vezi definitia »