CLIÉNT, -Ă, clienți, -e, s. m. și f. 1. Persoană care cumpără (regulat) de la un magazin, consumă ceva într-un local public etc., considerată în raport cu persoana sau întreprinderea de la care cumpără, consumă etc.; mușteriu. 2. Persoană care se adresează unui avocat pentru a-și apăra interesele, unui medic pentru a-și îngrijii sănătatea etc., considerată în raport cu aceștia. 3. (În antichitatea romană) Plebeu fără drepturi depline, dependent de un patrician și protejat de acesta. [Pr.: cli-ent] – Din fr. client, lat. cliens, -ntis. Vezi definitia »

sunt întotdeauna cu titlu oneros. 2. Contracte cu titlu oneros si cu titlu gratuit. În contractele cu titlu oneros fiecare din părți urmăreste un interes material, stipulând primirea unei anumite prestații în schimbul aceleia pe care o face, urmărind deci realizarea unui folos patrimonial. În contractele cu titlu gratuit numai o singură parte procură celeilalte un folos patrimonial, fără a urmări realizarea unei contraprestaŃii echivalente.(manual Drept Civil) Vezi definitia »

FRAGRÁNT, -Ă adj. (Liv.) Plăcut mirositor, parfumat. [< lat. fragrans, fr. fragrant, it. fragrante]. Vezi definitia »

MENAJAMÉNT, menajamente, s. n. (Adesea la pl.) Tact, grijă față de sensibilitatea și susceptibilitatea unei persoane (pentru a o cruța de neplăceri, de suferință etc.); menajare. – Din fr. ménagement. Vezi definitia »

CLEMÉNT, -Ă, clemenți, -te, (Livr.) Indulgent, iertător, îndurător; blând, bun. – Din fr. clément, lat. clemens, -ntis. Vezi definitia »