STÓIC, -Ă I. adj. 1. referitor la stoicism. ♦ școală ~ă = școală filozofică întemeiată de Zenon în sec. IV a. Chr. în Grecia antică, care conținea elemente materialiste în concepția despre natură și în teoria cunoașterii, dar care în domeniul eticii se menținea pe poziții idealiste, propovăduind supunerea față de soartă. 2. ferm, neclintit. II. s. m. f. 1. adept al stoicismului. 2. om cu multă tărie sufletească. (< fr. stoïque, lat. stoicus) Vezi definitia »

TRIATÓMIC, -Ă adj. (despre elemente) cu molecula din trei atomi. (< fr. triatomique) Vezi definitia »

pútric s.n. (reg.) colibă. Vezi definitia »

BALÍSTIC, -Ă, balistici, -e, adj. Privitor la mișcarea proiectilelor aruncate în spațiu. ◊ Curbă balistică = traiectorie urmată de un proiectil din momentul lansării până la atingerea pământului. Pendul balistic = pendul special folosit la determinarea vitezei proiectilelor. – Fr. balistique. Vezi definitia »

ANÓMIC, -Ă adj. referitor la anomie¹; neorganizat, dezorganizat. (< fr. anomique) Vezi definitia »