SENÁT, senate, s. n. 1. (În Roma antică) Sfatul bătrânilor; (sub republică) organul suprem de conducere a statului; (sub imperiu) consiliu consultativ cu rol politic minor. 2. Denumire dată camerei superioare a Parlamentului care, împreună cu Camera Deputaților, constituie corpurile legiuitoare în unele țări. 3. (Și în sintagma senat universitar) Organ de conducere a unei instituții de învățământ superior, format din profesori universitari și reprezentanți ai studenților, prezidat de rector. 4. Loc în care se adună senatorii. – Din fr. sénat, lat. senatus. Vezi definitia »

DESTRĂMÁT, -Ă, destrămați, -te, adj. 1. Cu fire desfăcute; rărit, zdrențuit. 2. Fig. Răsfirat, împrăștiat. 3. (Rar) Distrus, nimicit. 4. (Înv.) Dezordonat, dezmățat, destrăbălat. – V. destrăma. Vezi definitia »

OFUSCÁT, -Ă, ofuscați, -te, adj. (Fam.) Jignit, supărat, ofensat. – V. ofusca. Vezi definitia »

APOSTOLÁT s.n. Misiune de apostol. ♦ Propagare a unor idei, a unei învățături; îndeplinirea cu abnegație a unei misiuni. [Cf. fr. apostolat, lat. apostolatus]. Vezi definitia »

SUBDEZVOLTÁT, -Ă adj. Insuficient dezvoltat. ♦ (Despre țări) Caracterizat prin subdezvoltare. [< sub- + dezvoltat, după fr. sous-développé]. Vezi definitia »