Definita cuvantului acuzativ
ACUZATÍV, acuzative, s. n. Caz gramatical care are ca funcțiune specifică exprimarea complementului direct și a unor atribute. ◊ Acuzativ cu infinitiv = construcție sintactică specifică anumitor limbi, echivalentă cu o propoziție completivă directă, în care subiectul este la acuzativ, iar predicatul la infinitiv. – Din fr. accusatif, lat. accusativus.
Sursa: DEX '96
Sursa: DEX '96
Cuvinte ce rimeaza cu acuzativ
CONTRACEPTÍV, -Ă adj., s.n. Anticoncepțional. [< fr. contraceptif]. Vezi definitia »
DECLÍV, -Ă adj. care coboară în pantă, înclinat. (< fr. déclive, lat. declivis) Vezi definitia »
adeziv pe baza de poliacetat de vinil cu multiple intrabuintari in tamplarie, decoratie interioara etc., dar si in lucrarile de placaje cu faianta sau placute ceramice, asociat cu nisip cuartos si ciment Portland Vezi definitia »
ADEZÍV, -Ă, adezivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre materiale) Care stă strâns lipit de ceva, care aderă. Țesut adeziv. 2. S. m. Produs care permite încleierea a două suprafețe din același material sau din materiale diferite. – Din fr. adhésif. Vezi definitia »
ALTERNATÍV, -Ă, alternativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care alternează. ◊ Curent (electric) alternativ = curent electric care își schimbă sensul și intensitatea la perioade regulate. – Fr. alternatif. Vezi definitia »