MAZILÍT, -Ă, maziliți, -te, adj. Care a fost detronat sau scos dintr-o demnitate. – V. mazili. Vezi definitia »

FÂRȘÍT s. n. v. sfârșit¹. Vezi definitia »

PRĂPĂDÍT, -Ă, prăpădiți, -te, adj. (Despre obiecte, clădiri, bunuri etc.) Care se află într-o stare mizerabilă, care este stricat, deteriorat, dărâmat, sărăcăcios; (despre ființe) cu forțele fizice (sau morale) epuizate; vlăguit, extenuat, sfârșit. ♦ (Substantivat) Om sărac, sărman; om nenorocit, amărât; p. ext. om chinuit, nefericit, obidit. – V. prăpădi. Vezi definitia »

SUNNÍT, -Ă, sunníți, -te, s.m., f. Mahomedan care respectă preceptele înscrise în sunna. (din fr. sunnite) Vezi definitia »

CÂRCÂÍT s. n. Cârcâire. – V. cârcâi. Vezi definitia »