ACORDÁ vb. tr. 1. a da; a concede; a atribui. 2. a stabili un acord (4) între cuvintele unei propoziții. 3. a da coardelor, sunetului unui instrument muzical un anumit ton. 4. a sintoniza. (< fr. accorder, lat. accordare) Vezi definitia »

EMONDÁ, emondéz, vb. I. Tranz. A curăța arborii de crăci în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. (cf. fr. émonder, lat. emundare) Vezi definitia »

assda Vezi definitia »

SECONDÁ vb. I. v. secunda. Vezi definitia »

SUPRAOXIDÁ vb. I. tr. A oxida puternic. [< supra- + oxida, după fr. suroxyder]. Vezi definitia »