PROCHÉSTOR s. m. magistrat roman care exercita funcții financiare în provincii, recrutat dintre foștii chestori. (< lat. proquaestor) Vezi definitia »

OBRĂJÓR, obrăjori, s. m. Diminutiv al lui obraz; obrăjel. – Obraz + suf. -ior. Vezi definitia »

INSPÉCTOR, -OÁRE s. m. f. cel care este împuternicit să inspecteze o instituție, o activitate. (< fr. inspecteur, lat. inspector) Vezi definitia »

NUMEROTATÓR s. n. instrument pentru numerotat paginile diferitelor imprimate; numeroter. (după fr. numéroteur) Vezi definitia »

INVERSÓR, inversoare, s. n. Aparat sau dispozitiv pentru inversarea sensului mișcării organelor mobile ale unei mașini, ale unui vehicul etc. – Din fr. inverseur. Vezi definitia »