DUCTÍL, -Ă adj. (despre metale, aliaje) care poate fi tras (trefilat) în fire subțiri. (< fr. ductile, lat. ductilis) Vezi definitia »

UTÍL, -Ă adj. Folositor, trebuincios, necesar. ♦ În timp util = la timp, la momentul potrivit. ♦ s.n. Ceea ce folosește la ceva. [Cf. fr. utile, lat. utilis]. Vezi definitia »

ALGUAZÍL s. m. agent de poliție în Spania. (< fr. alguazil, sp. alguacil) Vezi definitia »

RETORCÁBIL, -Ă adj. (despre argumente) care poate fi întors împotriva celui care l-a formulat. (< fr. rétorquable) Vezi definitia »

SIL s.n. v. sill. [DEX'98] Vezi definitia »