PUTREZITÚRĂ, putrezituri, s. f. (Rar) Putreziciune. – Putrezi + suf. -tură. Vezi definitia »

broáncă (broánce), s. f. – contrabas. Bg. brŭmčă „a zumzăi, a fredona”, brŭmčilo, *brŭnčka „drîmbă”, Giuglea. Dacor., III, 591-4, propunea lat. *bromica; și Drăganu, Dacor., IV, 747, pleca de la sl. brǫkŭ, ceh. brouk „gîndac”. Vezi definitia »

MUSTUITÚRĂ, mustuituri, s. f. Struguri zdrobiți înainte de a fi storși; mustuială. [Pr.: -tu-i-] – Mustui + suf. -tură. Vezi definitia »

GÁRĂ, gări, s. f. Ansamblu de construcții, instalații, amenajări etc. situat pe o linie ferată, unde opresc trenurile pentru urcarea și coborârea călătorilor și pentru încărcarea și descărcarea mărfurilor. ◊ Gară maritimă (sau fluvială) = ansamblu de construcții, instalații, amenajări etc. situat pe cheiul unui port maritim (sau fluvial), destinat îmbarcării și debarcării călătorilor și bagajelor. – Din fr. gare. Vezi definitia »

PERCLORÚRĂ s.f. Clorură care conține cea mai mare cantitate posibilă de clor. [< fr. perchlorure]. Vezi definitia »