Definita cuvantului bega
BEGA, rîu, afl. stg. al Tisei, pe terit. Iugoslaviei; 255 km (din care 180 km în România). Izv. din N M-ților Poiana Ruscă, traversează masivele calcaroase de la Luncani (unde a săpat chei), apoi C. Lugojului și trece prin Timișoara (de aici navigabil în aval). Canalizat (între anii 1728 și 1780) pe 115 km (din care 40 km în România).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bega
îndovigá, îndovíg, vb. I (reg., înv.) a îndoi, a încovoia. Vezi definitia »
conjugá (conjúg, conjugát), vb. – 1. A modifica formele unui verb. – 2. A se combina, a se uni. Lat. coniugare (sec. XIX), asimilat lui a înjuga. – Der. conjugal, adj., din fr. conjugal. Vezi definitia »
surligá, surlíg și surlighéz, vb. I refl. (reg.) a se cățăra (în arbori). Vezi definitia »
SAÍGA s. f. antilopă din Orient cu botul mare, cocoșat. (< fr. saïga) Vezi definitia »
DIVAGÁ vb. I. intr. A se îndepărta de la o temă; (p. ext.) a rătăci, a vorbi aiurea. [< fr. divaguer, cf. lat. divagari]. Vezi definitia »