Definita cuvantului behaviorism
BEHAVIORÍSM (‹ fr. {i}; {s} engl. behaviour „comportament”) s. n. Curent psihologic întemeiat de psihologul american J.B. Watson (1913), care reduce psihologia la studiul comportamentului, al relației dintre stimul și răspuns, eliminînd din cîmpul cercetării psihologice conștiința, fenomenele vieții psihice interioare.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu behaviorism
NANÍSM s. n. 1. Anomalie caracterizată prin creștere insuficientă în înălțime raportată la media vârstei și a speciei sau a rasei respective. 2. Încetinire sau oprire a creșterii plantelor ca rezultat al unor condiții nefavorabile sau al acțiunii unor agenți patogeni. – Din fr. nanisme. Vezi definitia »
SEXÍSM s. n. ansamblul mișcărilor de emancipare feminine pentru a desemna atitudinea și poziția socială dominatoare a bărbaților în societate. (< fr. sexisme) Vezi definitia »
POLITEHNICÍSM s.n. Caracter politehnic. [Et. incertă]. Vezi definitia »
SIGMATÍSM s. n. 1. folosire frecventă a sunetului s. 2. modificare a unei consoare, articularea lui s. ◊ tulburare de vorbire constând în dificultatea sau imposibilitatea pronunțării consoanei s. (< fr. sigmatisme Vezi definitia »
TRĂIRÍSM s. n. curent voluntarist în filosofia românească dintre cele două războaie mondiale, care, proclamând primatul „vieții”, al inconștientului asupra rațiunii, opunea „trăirea” mistică cunoașterii logice, cultiva obsesia morții, a neantului, făcea apologia „aventurii”, a „acțiunii” iresponsabile, lipsită de criterii morale. (< trăire + -ism) Vezi definitia »