ȚAPÁP, țapape, s. n. Parâmă înfășurată pe arborada unei nave, pentru a susține pe marinarii care lucrează la pânze. – Et. nec. Vezi definitia »

crap (crápi), s. m. – Pește (Cyprinus carpio). -Mr., megl. crap. Sb., bg. krap (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 81; Meyer 204; DAR); cf. slov., cr., alb. krap, rus. karp. Înainte s-a considerat reprezentant al lat. carpa (Diez, I, 114; Diez, Gramm., I, 32; Philippide, Principii, 66); însă această der. este puțin probabilă. Nu trebuie să se excludă, totuși ipoteza că este un cuvînt autentic balcanic, căci în lat. cuvîntul este străin de fondul tradițional, și după Meillet-Ernout, este în legătură cu numele dacilor din Munții Carpați. Vezi definitia »

CAP², capuri, s. n. Parte de uscat care înaintează în mare; promontoriu. – Din fr. cap. Vezi definitia »

jap², japi, s.m.(reg., deprec.) Moșneag neputincios, cheag, javră, voază, baccea, babalâc, hodorog, hodoroagă. Vezi definitia »

canáp s.n. (reg.) ață de cânepă. Vezi definitia »