PATRULATÉR, -Ă, patrulatere, s. n., adj. 1. S. n. Poligon cu patru laturi. ♦ (Adjectival) Care are forma unui poligon cu patru laturi. 2. Adj. (Geom.; în sintagma) Piramidă (sau prismă) patrulateră = piramidă sau prismă cu baza sau bazele un patrulater. – Din lat. quadrilaterus, fr. quadrilatère (după patru). Vezi definitia »

ALUMINIFÉR, -Ă, aluminiferi, -e, adj. (Despre terenuri, roci etc.) Care conține aluminiu sau alumină. – Din fr. aluminifère. Vezi definitia »

HÁMBURGER s.m. Bucată de carne tocată, friptă în tigaie și servită cu o felie de pâine. [< engl., fr., it. hamburger (steak)]. Vezi definitia »

clucér (clucéri), s. m. – În vechea organizare, dregător care se ocupa cu aprovizionarea curții domnești; era în același timp intendent general al armatei și membru al sfatului sau divanului. Începînd din 1738, titlul său a fost numai onorific. – Clucer de arie, intendent care aproviziona cu nutreț. – Clucer de pivniță, intendent care asigura rezervele de băutură ale armatei. – Clucer de jigniță, intendent care asigura rezervele de hrană ale armatei. – Var. (înv.) cliuc(e)ar. Sl. ključarĭ (Mikoosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 291; Cihac, II, 64), cf. cliuci. Este dublet de la colcer, s. m. (Trans., persoană care, la nunțile populare, se ocupă cu aprovizionarea cu alimente și băuturi), din același cuvînt sl., dar prin intermediul pronunțării mag. kolcsar (Drăganu, Dacor., V, 364-6; DAR). – Der. clucereasă, s. f. (soția clucerului); clucerie, s. f. (ocupație de clucer); colceri, vb. (a găti mîncarea la cazan); colceriță, s. f. (femei care prepară mîncarea la cazan). Din rom. provine ngr. ϰλοτσάρις (Meyer, Neugr. St., II, 75). Nu este clară proveniența din țig. sp. clichi „cheie” (Besses 51), care pare mai curînd der. din bg. ključ „cheie.” Vezi definitia »

CIOCOLATIÉR, -Ă s.m. și f. (Liv.) Muncitor care lucrează într-o fabrică de ciocolată. [Pron. -ti-er. / cf. fr. chocolatier]. Vezi definitia »